SPERANTA, ultimul dintre darurile Pandorei…

Rar o apreciem la adevarata ei valoare si, poate la fel de rar, ne gandim la utilitatea ei extraordinara. Nu stiu cum e la voi. La mine a inceput cu gandirea si mi-am pus prima intrebare: exista viata dupa moarte? La voi sau la altii a inceput poate cu indemnurile parintilor de a citi Biblia sau descoperirea unui nou episod pe Discovery in care Universul nu se contracta, ci din contra, se extinde, se raceste si MOARE… Si atunci, v-ati pus aceeasi intrebare ca si mine. Eu m-am saturat de multimea raspunsurilor inventate si meditate de mine sau de altii, aici vreau doar sa dezbat (!?!) – sa punctez mie-mi, adica – teribila SPAIMA a MARELUI NECUNOSCUT care te cuprinde in momentul in care constientizezi posibilitatea INFINITULUI de A NU FI! Si atunci, mort de spaima, la fel ca un Pascal pus pe pariuri, implori Speranta sa te salveze inca o data de la MOARTEA IMAGINARA si sa te ajute sa traiesti. Sa traiesti intr-o MARE MINCIUNA. Sau, daca Dumnezeu exista, sa-l Iubesti chiar si pentru faptul ca iti seamana: e un MARE CINIC…